Losing grace(fully?)

Din cand in cand viata iti da cate un pumn in burta...si asta doare mai tare decat bataia pe care ti-ai fi incasat-o vreodata in toata cariera ta de adolecent. Fiecare pumn pe care il primesti de la viata e diferit si e garantat ca va lasa o rana asemeni un semn de intrebare care vibreaza in interiorul nostru pana cand plasturele viclean al uitarii (sau oare al resemnarii?) ne aduce alinarea.

Pentru mine, cele mai de neinteles astfel de infrangeri sunt cele care vin din senin rapindu-ti ratiunea si amortindu-ti sufletul.

M-am mandrit intrucatva mereu ca desi nu e cel pe care l-am ales, drumul meu in viata e cel pe care mi l-am cladit prin forte proprii si ramanand fidel propriilor principii morale. Atunci cand am ocazia sa ma uit in urma chiar si la varsta asta necoapta, pot spune ca perioada X de nesomn si eforturi sustinute a coincis unui eveniment Y, pe care, conform normelor sociale in vigoare, le-am considerat succese personale sau profesionale.

Ce se intampla insa cand esti vitregit de ceea ce consideri ca meriti sau, daca e sa o zicem pe sleau, ti se potriveste ca o manusa? Intrebarea e la fel de inutila ca o explicatie pe care nu ti-o asumi, pentru ca oricat ai incerca sa dai un sens, sa intorci esecul in favoarea ta invatand ceva chiar si din experienta asta, ce te faci atunci cand nu ai ce sa inveti?

Strangi din dinti ... te chircesti de frustrare... iti blestemi soarta care nu te-a nascut sub un blazon mereu insorit sau te scarpini in crestet a neputinta , ridici din umeri pentru ca mai apoi sa fii invins de ganduri pe cat de negre pe atat de umane:

ERA RANDUL MEU! TREBUIA SA FIU EU....FURIE, RESEMNARE, DRACI...

M-am consumat in fel si chip...de 3 zile oftez la ora fixa si nu pot sa nu clipesc fara sa imi apara pe retina imaginea unui contracandidat coplesit de laurii pe care numele meu ar fi aparut mai firesc : un nou loc de munca, un salariu mai bun...sansa de a o lua de la inceput...

-----------

dar... nu e prima data si fix asta ma convinge ca nu va fi nici ultima.

Macar din cauza asta e cazul sa ma ridic de pe podeaua esecului, sa imi scutur fiinta de praful renuntarii si sa ma calesc pentru urmatoare astfel de momente.

-----------

Cu ce m-am ales?

1. De data asta am avut norocul sa am alaturi pe oamenii cei mai dragi ca sprijin moral si pentru asta o sa ii indragesc azi mai mult decat ieri....si tot asa, zi de zi.

2. Confirmarea ca reperele dupa care am ales sa pasesc in viata m-au ajutat sa cladesc o imagine cu care (romaneste spus) pot iesi in lume cu capul sus.

3. Muzica noua care vindeca...

Prietenii...

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit.


Cat de des auzi sintagma "cel mai bun/cea mai buna prietena"? Mi se pare dificil sa imi categorisesc cunoscutii in felul acesta - prefer sa ma gandesc la ei doar ca prieteni...eventual "vechi prieteni" (adica aceia pe care ii stiu de cand eram la stadiul de embrion social).
Prietenii ti-i poti alege sau te aleg ei pe tine - either way - daca ai o varsta si ceva tarate in cap ti-ai cam dat seama ca nu toti cei care iti zambesc sau iti zic ce bine iti sta cu noua freza/rochie/masina devin automat prieteni. NO WAY!
Mai degraba "pretendentii" la acest titlu sunt mereu in stare sa te traga de urechi atunci cand o iei pe aratura si fara sa te judece - te fac sa pricepi unde gresesti . Tot ei sunt cei care pot sa te asculte atunci cand ai un necaz si cu o vorba buna sau cu o imbratisare sa iti aduca alinare. Sunt cei care te fac sa razi pana cand uiti de tine si totodata cei al caror ras "is music for your ears".
De fapt nici nu are rost sa iti mai zic ce e sau ce face un prieten - pentru ca instinctual - ti-ai format o definitie conform careia ii identifici. E cu atat mai placut cu cat ii descoperi la varsta la care esti deja destul de selectiv cu cei din jurul tau incat sa treaca cineva de zidurile cu care te-ai inconjurat pare un act neverosimil. Si totusi, se mai intampla - si atunci ai faci bine sa apreciezi fiecare moment in care asemeni unor extraterestri exilati pe o planeta ostila ajungeti sa va intalniti la unul din poli pentru a va reanima bucuria de a trai.
Prietenii sunt ca un balsam pentru suflet...pur si simplu te incarca si iti dau putere sa razbati printr-o lume adesea adversa, menita parca sa reitereze crezul ca "ce nu te omoara - te caleste".

Cherish your friends - without them - life would only be in black and white...