luni, august 31, 2009

Am PUP(at) un caine cascador

Mai stii cum atunci cand erai mic raspundeai inflacarat la intrebarea "Ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare? " Mai stii si ce raspundeai? Pun pariu ca intre Astronaut si Doctor nu era niciodata o linie clara de demarcare si ca nu iti amintesti de prea multe cunostinte care sa fi sustinut sus si tare ca ar vrea sa fie Hingheri. Si in fond...why would you...la varsta aceea tot ce ne inconjoara ne e prieten si nu merita nici cel mai mic gand rautacios.
Ei bine nici eu nu imi doream aceasta meserie sau experienta in CV, dar aseara am aflat ca as avea ceva skilluri numai bune pentru a solicita recompense puse pe capul latratorilor.
Kum fu: Dupa mai bine de 6 ore pe sosele patriei unde mi-a fost dat sa intalnesc peisajele la care visam inca de cand satateam frumos mai-mai in pat cu piciorul in reconstructie, am ajuns si in mirifica zona Pipera (adica mai aveam 10 minute pana acasa) cand un vajnic luptator de guerilla urbana, pe numele lui Patrocle a tasnit in fata masinii...Bafta(?) lui a fost sa evite masina care era sa il ia din sensul opus si fix cand a zis hop...a sarit parleazul fix in numarul meu de inmatriculare, care frana de zor dar insuficient.
A urmat o scena desprinsa parca din Crouching Mut, Hidden Dog - desi nici macar aia din Hong Kong nu aveau asa efecte speciale. Misteriosul cascador a lansat un schelalalit cu efect de "time freeze", absolut necesar pentru a admira la maxim un "dublu axel cu triplu tulup" urmat de un "tsukahara". Toata treaba s-a inchiat apoteotic cu o fuga in boscheti la ceilalti 2 tovarasi ai lui care asemeni participantilor la trafic priveau inmarmuriti:



Dupa ce s-au felicitat pentru succesul rasunator pe care l-au avut in a face parul maciuca tuturor celor care au franat cat i-a tinut A-BE-ESUL, cei 3 comunitari s-au indreptat spre un petec de iarba de unde au continuat sa priveasca traficul.
Nu are rost sa mai zic ca am fost mut pe mai toata durata serii, vadit afectat de faptul ca tocmai avusesem primul meu incident pe 4 roti frumoase...
Mi-a trecut azi. cand sub protectia anonimatului, martori oculari afirma ca l-ar fi vazut pe eroul povestiri alergand si latrand de mama focului la cateva masini...din obisnuinta sau din ranchiuna ?

luni, august 17, 2009

Hey, fatza de caine!

Cu cativa ani in urma aflam de la radio ca parizienii au tinut sa isi regandeasca atitudinea vizavi de plimbatul cateilor de companie pe strada. Au plecat de la premiza ca un trotuar/strada/ parc curat sunt graitoare pentru gradul de civilizatie al unei capitale europene si au lansat o campanie care lasa publicul tinta sa aleaga: "Vreti ca orasul dumneavoastra sa miroasa a Coco de Chanel sau a Caca de Catel?".
Mi s-a parut genial mesajul si in egala masura amuzanta preocuparea lor pentru acest aspect - ca deh - asa gandeste romanul : "Da domnule, fix asta ii arde pe ei acuma, in timp ce la noi...".
Insa atentia la detalii nu ii bantuie doar pe amicii francezi caci in Olanda aveam impresia ca exista un indicator reiterand politici "anti-canine"cam pentru fiecare patruped latrator.

Unele erau directe si puneau "motzul" pe I:


Altele dadeau indicatii scenice:
Fereasca Sfantul Roch sa fii cu Patrocle la plimbare si sa n-ai ustensilele la tine...


Caci atunci o sa trebuiasca sa pui cu manuta toata tarasenia in Cutia Pandorei:


Mai e nevoie sa iti zic ca nu exista "caini fara stapan"- mai degraba multe rate comunitare al caror tir este mai putin naucitor decat o pereche de colti veseli?

Si daca ai sa vrei sa afli si motivul - e simplu: in Olanda - omul e companionul de nadejde al patrupedului si nu invers, caci altfel cum ar sti saracul cand are voie sa se plimbe?


Si totusi daca te cheama Azor si poti citi asta atunci ia aminte: Ai face bine sa nu faci "SPOOF" la ei pe strazi, 'cuz that ain't no funny s#it...

marți, august 11, 2009

Petrecand printre ai lor

In cursul minisederii printre olandezi am fost invitat de onoare la aniversarea unei prietene de familie. Nu ma asteptam sa ajung sa rememorez cu placere aceasta petrecere dar pot sa zic cu mana pe inima ca nu s-a incadrat in tiparele in care o asezasem cu ignoranta inca dinainte de a fi pasit pe usa gazdelor.


Dincolo de tratatiile normale care cronologic se rezuma la : cafea- prajitura- bere – gustari (cascaval si felurite carnuri feliate pe platouri)-bere si iar bere, am servit cu placere cantece la muzicuta, discutii care au variat de la politica europeana la destinatii de vacanta sau problema rasismului. Am continuat apoi cu felurite cantari acapella din partea sarbatoritei (membra a diferite coruri locale/nationale), pentru ca pe final de seara cand “functionam pe aburi” sa trecem la bancuri cu perdele de diferite dimensiuni.


A fost o seara de neuitat in care s-a vorbit la aceea masa pe rand in Olandeza, Engleza, Frislandeza (un melanj din primele 2), Germana si Franceza si chiar daca ne-am mai ratacit prin traduceri…fiecare participant a reusit sa se salveze cu cate o gluma sau un zambet.


Trecuse ceva timp de cand m-am mai adunat cu asemenea comeseni care sa te faca sa uiti de ceas sau ca nu ai vazut atatea cate au vazut ei…ceea ce ar fi fost cam greu tinand cont ca daca nu ma pun la socoteala, pot afirma cu oarecare siguranta ca media de varsta a participantilor la festiviati se clasa aproape de 64 de ani…plus minus 5 bete, cum scrie pe cutiile de chibrituri.


E un deliciu sa petreci alaturi de oameni care au recunoscut ca in urma cu 50 de ani si la petrecerile varstnicilor lor se discuta despre pensia mica, medicamente, boli necrutatoare, tuning de cavouri si binenteles preferata bunicilor mei…”mortii proaspeti”(sau cine mai cineaza printre ingerasi). Au trecut si ei prin aceasta mentalitate, si au reusit sa lase in urma aceste griji – preferand sa petreaca. Si asta nu doar pentru ca societatea lor ii trateaza mai bine ci si pentru ca “e timp destul sa ne preocupe astea lumesti in restul zilelor- acum petrecem, acum traim” – cand gazda noastra, Jan mi-a zis asta, am avut senzatia ca reeditam Zorba Grecul…si mi-a placut mult si mi-a amintit de intelepciunea rostita intr-un cantec:




Cine nu are batrani sa isi cumpere - din Olanda!

vineri, august 07, 2009

Nerostite...

Pana nu de mult credeam (cu un oarecare aer de falsa superioritate) ca am parcurs o distanta incomparabil mai mare decat altii. Si era bine. Eram chiar mandru de cicatricile de pe talpi si de hainele uzate - marturii ale momentelor cand destinul (for lack of a better word) s-a uitat piezis la mine si am razbit.
Acum insa, ma intreb cu o frecventa suparatoare daca nu cumva m-am ratacit, daca usurinta cu care m-am lasat purtat de curentii potrivnici nu m-a dus mai departe decat mi-as fi inchipuit atunci cand am pornit. Aproape zilnic imi verific busola, o asez pe muschi de copac si caut din rasputeri Steau Nordului sperand ca in cele din urma sa-imi gasesc calea sau macar fragmente din cel care a pornit pe ea in urma cu mult timp...

marți, august 04, 2009

Jurnal de Olanda

Fara program sau agenda definita am incheiat aproape 2 zile din scurtul periplu olandez.
Sunt relaxat in masura in care ti-o permite un orar cu doar o singura intrare fixa: "Servim cina la ora 6...". Am pedalat de ma doare fundul, am facut poze din mersul biciletei, am baut bere si am glumit cu localnici sugubeti de varsta a treia. Am mancat Krentebolen (chifle cu stafide) cu unt si capsuni la micul dejun si le-am udat din belsug cu minunatul gust al unei Dowe Egberts la filtru. Am stat nitel si la soare (desi arat deja ca un taciune) si apoi am mai pedalat nitel. Am cautat machete de VW cat mai deosebite...but no joy...si apoi m-am urcat inapoi pe bicicleta...
Acum astept ca in fiecare seara sa vad cum soarele istovit de calatoria sa zilnica (aici mai lunga decat la noi - ca deh, latitudinea) va saruta de noapte buna pajistea din fata casei noastre pe care calca nonsalant cativa caiuti Frieslandezi... heel mooie

duminică, august 02, 2009

Aproximativ 600 de KM in 14 ore

Cam asa s-ar traduce tentativa reusita de a acoperi intr-o zi cateva din cele mai frumoase zone de sightseeing din tarisoara noastra: Bucuresti - Curtea de Arges - Barajul Vidraru - Balea Lac - Sibiu - Valea Oltului - Bucuresti.
Intrucat mi-a fost dat sa vad pentru prima data aceste meleaguri despre care doar citisem in generala sau liceu, e de la sine inteles ca am fost placut impresionat sa le vad cu ochii mei:

Manastirea Argesului - "Mesterul Manole" rings a bell?


Barajul Vidraru - sau o noua confirmare a fobiei mele fata de inaltimi:

Am zis ca nu pot suferi inaltimile?... :S
Transfagarasan - Take 1:

si tot urci...


pana dai de rezidentii permanenti:


si te lasa magarusul de izbeliste...


cand mai ai doar putin pana la destinatie - Lacul Balea :


Dupa coborarea pana in Sibiu si un scurt tur de oras care a inclus si un capucino vienez la Einstein (Piata Mica), a urmat Valea Oltului - fiind insa tarziu in noapte - cam greu sa faci poze cand alergi masinuta in speranta ca nu o sa te fure somnul pana ajungi acasa. Mi-a placut ...

Olandezi, paduri si role

Urasc sa imi fac bagajele si totusi asta ma asteapta in urmatoarele ore. Maine incepe ultima saptamana din concediul meu dedicat exclusiv familiei si rasaritul zilei de luni ma va gasi trandavind printre asternuturi olandeze.
Nu imi doresc decat ca acolo sa ma astepte o bicicleta si o agenda deschisa - sa nu am programul deja stabilit precum o vacanta la pachet cumparata de la vreo firma dubioasa de turism.
Imi e dor sa pedalez prin padurile din Oranjewoud si sa franez brusc pentru a lasa un iepure sau o caprioara sa imi taie calea. Sau sa ma iau la intrecere cu nenea care se dau cu role de viteza si oricat de tare as da eu la pedale, ma depasesc cu gratia unor magicieni care parca au inghetat timpul in jurul lor si acum se plimba nestingheriti.
La drept vorbind cred ca imi e pur si simplu dor sa fac sport asa cum eram obisnuit pana cand piciorul meu stang s-a gandit ca e vremea sa ia o pauza...
Tocmai de asta si pentru ca acum am voie, decid solemn acum ca - la intoarcere imi voi reconditiona rolele - vara e inca in putere - ar fi pacat sa ratez ocazia.
Abia astept sa ma intorc - chiar daca asta echivaleaza cu terminarea concediului...

sâmbătă, august 01, 2009

O fi rau, o fi bine...

AM scris si am sters vreo 4 variante de inceput ale acestui post, incercand sa descriu starea de 2 lei care m-a caracterizat in urma cu 24 de ore.
AM fost posac, am fost dezamagit, am fost acru, am fost confuz, am fost meditativ, am fost transant, am fost duplicitar...si toate astea in sinea mea.
AM creat o tornada sufleteasca si am intretinut-o punandu-i in cale muzica si ganduri, sperante irosite si viziuni ale unui viitor alternativ in care EU CHIAR IMI CONTROLEZ VIATA.
AM avut momente in care imi venea sa plang la fel de mult cum mi-as fi dorit ca celor care plang prea des sa le sece izvorul.
AM fost vindicativ si neinduplecat - am fost toate astea si mai multe - dar numai eu am stiut. Si am tinut intr-atat sa nu impart cu nimeni asta incat oricine ma simtea si incerca sa se apropie -vadit interesat sa ma binedispuna - se lovea de vorbe taioase precum sarma ghimpata sau de un zambet lapon ce indemna la autoconservare:

AM ajuns in cele din urma sa apreciez acest cataclism interiorizat ca dovada a faptului ca si eu pot sa am un colt doar al meu - un "bat - cave" unde sa ma retrag si din care sa-mi privesc existenta ca un spectator cu vadite inclinatii autocritice.
AM sa iti atrag atentia insa ca aceesta nu e nici pe departe "my happy place" - e reversul. E locul rece si ostil in care doar eu pot supravietui si unde tot ce ma inconjoara si imi afecteaza trairile devine ALB sau NEGRU - si e atat de simplu sa judeci cand nu mai ai atatea variabile.

-------------------------------------------------------------------------------------

Nu stiu daca m-am intors cu totul de acolo, sau daca am incuiat calea de acces - de fapt nici nu sunt pe deplin convins ca vreau sa fac asta - cochetez cu revenirea in acel loc in care parca am lasat o parte din mine... O fi rau, o fi bine?







sâmbătă, iulie 18, 2009

Prietenii...

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit.


Cat de des auzi sintagma "cel mai bun/cea mai buna prietena"? Mi se pare dificil sa imi categorisesc cunoscutii in felul acesta - prefer sa ma gandesc la ei doar ca prieteni...eventual "vechi prieteni" (adica aceia pe care ii stiu de cand eram la stadiul de embrion social).
Prietenii ti-i poti alege sau te aleg ei pe tine - either way - daca ai o varsta si ceva tarate in cap ti-ai cam dat seama ca nu toti cei care iti zambesc sau iti zic ce bine iti sta cu noua freza/rochie/masina devin automat prieteni. NO WAY!
Mai degraba "pretendentii" la acest titlu sunt mereu in stare sa te traga de urechi atunci cand o iei pe aratura si fara sa te judece - te fac sa pricepi unde gresesti . Tot ei sunt cei care pot sa te asculte atunci cand ai un necaz si cu o vorba buna sau cu o imbratisare sa iti aduca alinare. Sunt cei care te fac sa razi pana cand uiti de tine si totodata cei al caror ras "is music for your ears".
De fapt nici nu are rost sa iti mai zic ce e sau ce face un prieten - pentru ca instinctual - ti-ai format o definitie conform careia ii identifici. E cu atat mai placut cu cat ii descoperi la varsta la care esti deja destul de selectiv cu cei din jurul tau incat sa treaca cineva de zidurile cu care te-ai inconjurat pare un act neverosimil. Si totusi, se mai intampla - si atunci ai faci bine sa apreciezi fiecare moment in care asemeni unor extraterestri exilati pe o planeta ostila ajungeti sa va intalniti la unul din poli pentru a va reanima bucuria de a trai.
Prietenii sunt ca un balsam pentru suflet...pur si simplu te incarca si iti dau putere sa razbati printr-o lume adesea adversa, menita parca sa reitereze crezul ca "ce nu te omoara - te caleste".





Cherish your friends - without them - life would only be in black and white...

marți, iulie 07, 2009

Fantezii de vara

Stii ca ai descoperit ceva deosebit dupa felul in care te rastoarna cu totul o simpla privire de la cea pe care o tanjesti…ii zambesti , vorbesti cu ea nimicuri si in tot rastimpul asta ii observi fiecare centrimentu pe care ti-l dezvaluie din trupul ei fragil…si apoi zambesti din nou, inchizi ochii si parca poti vedea cum ii saruti pielea perfecta, cum iti plimbi buzele pe gatul si spatele ei, pentru a ajunge langa urechile ei care inrosite asteapta sa fie dezmierdate in acelasi ritm… simti ca plutesti cand iti zambeste, desi constant te intrebi cum vor evolua lucrurile … si astfel decizi sa inchizi ochii…si sa te retragi in visul tau periculos de dulce…

joi, aprilie 30, 2009

Busy being ... busy

Mda...m-a lovit norocul sau mai degraba amocul sa fiu nevoit sa petrec ultimele 6 saptamani din viata intr-un picior, dupa ce tendonul lui Ahile pe partea stanga a decis sa faca SNAP.
Dincolo de traditionala observatie ca in conditii normale ignoram anumite lucruri superbe - precum pozitia bipeda si deplasarea fara ajutoare am remarcat cat de greu imi e sa imi umplu ziua fiind rupt de socializarile zilnice de la munca (acum lucrez de acasa- kinda like playin a strategy game with lame graphics...)- care imi umpleau ziua si completau frumos partea stresanta a jobului...
Ziua trece greu cand crezi ca nu iti ramane decat sa vorbesti peretilor, insa am descoperit mici activitati care te pot tine in priza, chiar si atunci cand doctorul te tine la pat.
Asadar o mica lista cu activitati ce pot fi incercate atunci cand esti sub arest la domiciliu si nu vrei sa o iei razna:
- lucreaza (requires VPN): - dar e garantat sa te tina ocupat macar in momente cheie ale zilei, daca nu chiar toata ziua.
Bonusuri: - socializarea cu colegii prin toolurile Microsoft, posibilitatea de a stresa pe unii, doar ca sa te mai descarci, ocazia de a da bine la sefi...
- urmareste un film epic care sa aiba macar 3 parti (LOTR, Harry Potter) - personal am revazut seria Matrix
Bonusuri: - iti ocupa vreo 3 ore din zi...si poate fi destul de fun
- urmareste un serial din care sa fi aparut macar vreo 3-4 sezoane. (am devenit fan House M.D)
Bonusuri: - inveti chestii noi - nu vreau sa ma laud - dar cred ca m-as descurca sa intubez vreun nevoias sau sa fac o traheotomie...just let me know...
- baga Playstationul in priza si vezi daca te mai descurci cu butonatul ca in adolescenta.
Bonusuri: - go from 0 to Hero (real life chump to PS life champ)
-fa-ti cont pe feisbuc si devino un membru activ
Bonusuri: - reconnect with old pals, share photos...kill time...
-plateste-ti intretinerea
Bonusuri: - you get to keep living in the same house :)
- imbogateste-ti colectia de muzica, facand playlisturi pentru cand vei fi sanatos si vei putea conduce masina pe solfegiile alese de tine.
Bonusuri: - day dreaming about driving towards the seaside with cool music in your ears.

Mostra audio:



I miss everything I took for granted...

Pe curand!

duminică, martie 01, 2009

Nunta ca in vis ? - mai bine nu!

... e decis - peste aproape un an (13 Februarie 2009) va fi randul meu sa dantuiesc precum Ieremia in jurul mesei in biserica. Am rasuflat oarecum usurat in momentul in care am stabilit data. (desi probabil ar trebui mentionat noi doar am ales una dintre cele 3 zile ramase libere pentru nunti in 2010 - people are getting married like crazy).
Dar ca sa nu crezi ca vreau sa iti vorbesc despre cat de banos ar fi sa te faci popa sau avocat de divorturi o sa iti zic de la bun inceput ca tocmai m-am ridicat din pat cu o spaima mare - daca nu o sa iasa treaba asa cum ne-am dori?
Am visat aproape toata noaptea tot felul de chestiuni minore care dadeau nastere unor catastrofe de proportii - toate cu o singura menire: sa compromita ziua in care devenim o familie.
Anumite lucruri erau de-a dreptul amuzante altele terifiante dar rezultatul a venit invariabil - m-am trezit transpirat, jurandu-mi ca nu o sa las nimic la voia intamplarii - si ca nimic din ceea ce am visat nu va devei realitate.
"But it wasn't always like this" (as zice eu daca as fi un personaj de film). Nu m-a preocupat nicicand nunta mea si adesea am visat cu ochii deschisi, ca in loc de nunta vom fugi undeva departe de cunoscuti, de rate sau rapoarte in excel. Insa atata vreme cat iubesti pe cea cu care iti propui sa defilezi prin viata - trebuie sa intelegi si sa respecti si ce vrea ea. Si e aproape garantat, ca ea va dori o nunta frumoasa, cu o fanfara de invitati care sa se distreze, sa nu se gandeasca la cat ii va costa "darul de nunta" si care sa vina sa o admire in ALB si sa se gandeasca "ce mare s-a facut pustoaica".
Nici macar nu e musai ca femeia vietii tale sa fie fan Disney - e o dorinta nativa de a sarbatori schimbarea prefixului (d-ra > D-na) in stil mare.
Si noi intelegem asta si ajungem sa gandim lucrurile la fel, sa traim pentru acest moment din clipa in care incep planurile de nunta pana cand ultimul ban e platit la restaurant. Am intrat si eu in hora stresului de nunta si trec de la invitatii la gandul ca poate ar trebui sa alegem alta data, de la tocmirea formatiei la aranjarea salonului, de la hora la acordeon la menaito...
Si uite asa se face ca am ajuns bantuit de ganduri negre chiar si in somn ca deh...daca dau in bara si cu nunta precum cu cererea in casatorie...o sa aud despre asta, mult timp de-acum incolo...

Dar sa vedem ce-o iesi...



...daca filmele m-au invatat ceva (and this one did)...Love actually makes things work...so we'll be ok :)

duminică, februarie 22, 2009

Ars poetica (sau de ce naiba scriu)

Ti se intampla uneori sa experimentezi anumite evenimente si sa te gandesti ca ai vrea sa impartasesti cu altii cele traite sau macar felul in care te-ai simtit cand ti s-au intamplat? E similar momentelor cand ai fi vrut sa poti fotografia o faza deosebita...dar ceva te-a impiedicat sa o faci.
Pentru ca nu vreau sa las ceea ce ma impresioneaza de la o zi la alta sa treaca pe langa mine ca si cum as fi doar o drona captiva unui ciclu continuu munca - acasa - munca, am decis sa pornesc acest dialog.
Aici voi regasi acele lucruri care au avut un impact suficient de puternic asupra-mi, incat sa merite mentionate.

Pe scurt - scriu, pentru ca e mai ieftin decat mersul la psiholog...

Asculta ...



Priveste - Nunta muta a lui Malaele