sâmbătă, august 01, 2009

O fi rau, o fi bine...

AM scris si am sters vreo 4 variante de inceput ale acestui post, incercand sa descriu starea de 2 lei care m-a caracterizat in urma cu 24 de ore.
AM fost posac, am fost dezamagit, am fost acru, am fost confuz, am fost meditativ, am fost transant, am fost duplicitar...si toate astea in sinea mea.
AM creat o tornada sufleteasca si am intretinut-o punandu-i in cale muzica si ganduri, sperante irosite si viziuni ale unui viitor alternativ in care EU CHIAR IMI CONTROLEZ VIATA.
AM avut momente in care imi venea sa plang la fel de mult cum mi-as fi dorit ca celor care plang prea des sa le sece izvorul.
AM fost vindicativ si neinduplecat - am fost toate astea si mai multe - dar numai eu am stiut. Si am tinut intr-atat sa nu impart cu nimeni asta incat oricine ma simtea si incerca sa se apropie -vadit interesat sa ma binedispuna - se lovea de vorbe taioase precum sarma ghimpata sau de un zambet lapon ce indemna la autoconservare:

AM ajuns in cele din urma sa apreciez acest cataclism interiorizat ca dovada a faptului ca si eu pot sa am un colt doar al meu - un "bat - cave" unde sa ma retrag si din care sa-mi privesc existenta ca un spectator cu vadite inclinatii autocritice.
AM sa iti atrag atentia insa ca aceesta nu e nici pe departe "my happy place" - e reversul. E locul rece si ostil in care doar eu pot supravietui si unde tot ce ma inconjoara si imi afecteaza trairile devine ALB sau NEGRU - si e atat de simplu sa judeci cand nu mai ai atatea variabile.

-------------------------------------------------------------------------------------

Nu stiu daca m-am intors cu totul de acolo, sau daca am incuiat calea de acces - de fapt nici nu sunt pe deplin convins ca vreau sa fac asta - cochetez cu revenirea in acel loc in care parca am lasat o parte din mine... O fi rau, o fi bine?







Niciun comentariu: