In cursul minisederii printre olandezi am fost invitat de onoare la aniversarea unei prietene de familie. Nu ma asteptam sa ajung sa rememorez cu placere aceasta petrecere dar pot sa zic cu mana pe inima ca nu s-a incadrat in tiparele in care o asezasem cu ignoranta inca dinainte de a fi pasit pe usa gazdelor.
Dincolo de tratatiile normale care cronologic se rezuma la : cafea- prajitura- bere – gustari (cascaval si felurite carnuri feliate pe platouri)-bere si iar bere, am servit cu placere cantece la muzicuta, discutii care au variat de la politica europeana la destinatii de vacanta sau problema rasismului. Am continuat apoi cu felurite cantari acapella din partea sarbatoritei (membra a diferite coruri locale/nationale), pentru ca pe final de seara cand “functionam pe aburi” sa trecem la bancuri cu perdele de diferite dimensiuni.
A fost o seara de neuitat in care s-a vorbit la aceea masa pe rand in Olandeza, Engleza, Frislandeza (un melanj din primele 2), Germana si Franceza si chiar daca ne-am mai ratacit prin traduceri…fiecare participant a reusit sa se salveze cu cate o gluma sau un zambet.
Trecuse ceva timp de cand m-am mai adunat cu asemenea comeseni care sa te faca sa uiti de ceas sau ca nu ai vazut atatea cate au vazut ei…ceea ce ar fi fost cam greu tinand cont ca daca nu ma pun la socoteala, pot afirma cu oarecare siguranta ca media de varsta a participantilor la festiviati se clasa aproape de 64 de ani…plus minus 5 bete, cum scrie pe cutiile de chibrituri.
E un deliciu sa petreci alaturi de oameni care au recunoscut ca in urma cu 50 de ani si la petrecerile varstnicilor lor se discuta despre pensia mica, medicamente, boli necrutatoare, tuning de cavouri si binenteles preferata bunicilor mei…”mortii proaspeti”(sau cine mai cineaza printre ingerasi). Au trecut si ei prin aceasta mentalitate, si au reusit sa lase in urma aceste griji – preferand sa petreaca. Si asta nu doar pentru ca societatea lor ii trateaza mai bine ci si pentru ca “e timp destul sa ne preocupe astea lumesti in restul zilelor- acum petrecem, acum traim” – cand gazda noastra, Jan mi-a zis asta, am avut senzatia ca reeditam Zorba Grecul…si mi-a placut mult si mi-a amintit de intelepciunea rostita intr-un cantec:
Cine nu are batrani sa isi cumpere - din Olanda!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu